Tuesday, January 27, 2009

Lumea

Ce ai face într-o lume
în care nimeni nu te-ar auzi?
Ce ai face într-o lume
în care nimeni nu te-ar simţi?
... în care nimeni nu te-ar vedea...
Străzile goale, oamenii străini,
mâinile atinse în mers, firidele false,
şi peste toate, vorbe fără sens,
pierdute în aerul de deasupra tuturor.

Ce ai face într-o lume goală sau într-una rotundă?
Ce ai face într-o lume limitată de margini ascuţite?

Eu am mers mult şi departe
şi am ars trecutul, am distrus podurile şi m-am recreat.
Acum trăiesc într-o lume care mă aude,
mă simte, şi mă vede cu totul.
Dar la ce bun, dacă tu nu mă mai recunoşti?

Sunday, January 11, 2009

Ştiu

Mi s-a despicat piatra din frunte,
iar dintre tâmple a început să curgă
un râu cu două sensuri
- înspre afară şi înspre înăuntru.
Soarele s-a schimbat şi piatra şi tu...
Puteam să modific culorile din jur
şi să mă joc aproape cu orice idei.

Însă râul a curs mai departe
şi s-a pierdut în alte ape.
Şi alte râuri au pornit spre mine,
într-o vâltoare nebună.
În apa lor îmi vedeam chipul speriat
de lucrurile înţelese,
de lucrurile rele şi de cele bune,
de mine şi de tine,
de tot ceea ce a fost cândva,
când nu existau pietre şi ape, nici măcar eu.
Iar acum eu nu pot opri această curgere.
Numai tu poţi, spunând cuvintele potrivite.
Exact ca la început, îţi aminteşti?

Wednesday, December 24, 2008

Carneţelul cu spirală

Am găsit de curând un carneţel mai vechi, cu spirală şi foi dictando, pe care obişnuiam să îl port cu mine peste tot. Era pentru cazurile în care îmi venea o idee valoroasă, de moment, şi pentru atunci când îmi aduceam aminte de ceva şi nu trebuia să uit. E foarte frustrant când nu îmi notez câte ceva - cu gândul că voi ţine minte -, iar peste câteva clipe îmi dau seama că am uitat complet.  Asta pentru că mintea umană funcţionează în flaşuri rapide.

Fluxul gândurilor este foarte rapid, iar memoria temporară nu poate stoca pentru mult timp informaţii complexe - cum sunt observaţiile care ţin mai degrabă de limbaj (aşa-zisele gânduri vorbite), decât de imagini. Am încercat să folosesc telefonul, dar nu are niciun farmec să mă apuc să butonez. Deci soluția ar fi un carnețel care să încapă în buzunar. Şi nu contează neapărat să îţi notezi mereu idei valoroase, geniale. Trebuie să notezi orice îţi atrage atenţia - deşi mai târziu, când te vei întoarce asupra lor, s-ar putea să ţi se pare fără valoare.

Însă micul meu proiect a dat greş (cel puţin deocamdată), pentru că nu am reuşit să învăţ să scot frecvent carneţelul, să mă opresc din mers imediat ce mă loveşte inspiraţia şi să notez. Totuşi, cred că este o metodă foarte productivă de a nu pierde idei şi informaţii bune :-). Curând îl voi înlocui cu unul nou şi voi reîncepe proiectul. Şi dacă din nou voi da greş, voi reîncepe din nou. Până când îmi va ieşi.

O observaţie  importantă este faptul că, deşi acum nu îmi mai sunt de prea mare folos notiţele de mai jos, îmi amintesc foarte bine de momentele când mi-am notat aceste cuvinte. Îmi amintesc ce parte a zilei era, cum era vremea, unde mă duceam şi cam cum s-au format acele gânduri. Ceea ce poate fi foarte util atunci când scrii.

Iată câteva dintre notiţele pe care le-am scris în carneţelul cu spirală (unele pot părea destul de puerile):

- "Păstrăm în noi o ură adâncă, pentru care adesea nu găsim explicaţie şi care, amânând să ne-o exteriorizăm, la un moment dat răbufneşte şi mai puternic".
[tocmai trecusem pe lângă nişte oameni care se certau exagerat de tare]

- "Maturitatea este atunci când renunţi la a-ţi mai dori ca toţi să semene cu tine, să creadă ceea ce crezi tu şi, mai ales, să te poată înţelege".
[când aşteptam pe o bancă, în Cişmigiu]

- "Orice poveste frumoasă începe cu un cuvânt potrivit. Sau cu o sumă de cuvinte alese atent, stângaci sau pur şi simplu întâmplător. Aşa cum întâmplător e aproape totul.
O poveste frumoasă începe cu oameni [...]"
[dedicaţie pe o carte, scrisă în timp ce aşteptam pe cineva într-un restaurant]
- "I'm drying tears on wounded faces, and drawing smiles upon them.
Souls fallen from crowded places into such distant spaces.
I'm seeking for time, seeking for hours,
I'm always trying to climb upon this same old wall, and I fall.
Then I climb back again and again,
Until you come and stop me with your lovely hands.
I'm seeking for time, seeking for hours,
But time is still flying away...".
[locaţia unde trebuia să merg pentru a lua un interviu]


 

Friday, December 5, 2008

Începutul din noi

Îţi aminteşti cum era totul la început?
Când nu aveam colțuri
şi ne dăruiam unul altuia turtă dulce,
iar vorbele colorate se năşteau
unele dintr-altele la nesfârşit?
Toate jocurile astea
ne-au dus însă din ce în ce mai departe.
Până într-o zi,
Când ne-am dat seama
că aproape uitasem începutul.
Locul de unde pornisem
se pierduse departe, în spate,
printre platani şi arţari bătrâni,
iar ceaţa se lăsase încet,
acoperind totul.
Ne-am uitat un pic înapoi şi împrejur.
Ne-am uitat unul la altul.
Apoi, eu te-am luat de mână
şi am pornit mai departe.
Începutul e în noi şi acolo va rămâne mereu.

Friday, November 21, 2008

Propunere

Ce-ai zice
să-mpingem împreună norii
cu gândurile
şi să-i ducem către-o străduţă
necirculată?
Să-i punem să se joace împreună
şi să-i lăsăm
să capete diverse forme:
forma gândurilor nespuse,
forma unui cântec trist
forma unei idei pierdute
într-o după-amiază, demult,
când încă eram singuri...

Norii au stat o vreme,
după care au fugit.
Mai întâi pe acoperişuri,
apoi şi-au făcut avânt
şi au plonjat de pe coşurile caselor
înapoi pe culoarea albastru,
împrăştiindu-se aleator,
în forme ciudate şi colorate.

Și, iată!
Gândurile noastre,
rupte şi combinate,
seamănă cu ideea mea
despre fericire
și libertate.

Monday, November 17, 2008

Umeri goi

Sunt multe lucruri
pe care mi le doresc.
Uneori fac liste cu ele,
iar apoi mă gândesc
ce aş putea face ca să le obţin.
Unele îmi ies,
altele nu, desigur.
E ceva firesc.
Dar uneori visez
să fim în camera mea,
să fie noapte
şi pe geamul deschis
să intre mirosul verii.
Visez să stăm pe pat,
iar în semi-întuneric
să-ţi privesc
contururile feţei şi al corpului
şi să mă joc în aer
cu mâinile tale.
Visez să mai facem
şi alte lucruri
şi să ne oprim
abia mai târziu.
Eu să zâmbesc,
tu să-ţi înveleşti umerii goi.

Thursday, November 13, 2008

Flori de tei

Mi-am adus aminte de seara când ai cules tu flori de tei
Şi, zâmbind, mi-ai dat şi mie să miros.