Să-ți spun o poveste.
Era vară. Era toamnă. Știam prea puțin de ce încep să scriu -- atunci când am făcut-o, spre finalul verii din 2006. Nu aveam un motiv clar în minte. Cred că doar voiam să-ncerc; să văd cum e. De parcă ar fi putut fi cumva.
Era încă vară. Sau poate că tocmai se termina. Era august. Frunzele uscate începuseră deja să se așeze pe străzi și să se coloreze puternic la lumina lămpilor, ce se aprindeau parcă din ce în mai devreme. Cum se lăsa seara, oamenii, ca niște umbre, se pierdeau prin oraș, grăbindu-se spre casele lor. Mă făceau să mă întreb unde locuiește fiecare? Cum arată camerele lor? Unde au așezată oglinda în care se privesc zilnic, fără să observe cum trece timpul peste ei? Cea în care totuși, într-o seară târzie, când pe străzi nu mai e nimeni, se vor trezi la o varstă pe care nu se gândeau niciodată că o vor avea. Oglinda aceea în care se privesc în fiecare dimineață și în fiecare seară, și în fața căreia, uneori, se întreabă dacă sunt fericiți sau își spun cu speranță că totul e bine. E oglinda în care își privesc trupurile ostenite sau viguroase, în care își observă primele fire de păr albe și-și privesc ochii obosiți. Unde se grăbesc ei, de fapt?
Pentru mine, în acea vară, abia se terminase o perioadă dificilă și începea -- fără să știu -- una asemănătoare. La fel de bine aș putea să o văd ușoară acum. Felul cum vedem lucrurile depinde de noi, nu? În definitiv, chiar și a înainta prin desișul tăios de frunze și crengi al unei păduri dese poate părea mult mai ușor după ce se va fi terminat. În esență, nu este.
Era vară când am început să scriu. Voiam să marchez astfel un nou început. Dacă ar exista așa ceva. Mai mult decât atât, voiam -- fără să-mi dau seama atunci -- să reușesc ceea ce până în acel moment nu prea îmi ieșise. Îmi doream să mă cunosc mai bine pe mine. Să înțeleg ce înseamnă ceea ce simt. Ce aduc gândurile cu ele. Pentru că putem să le lăsăm să treacă pur și simplu sau putem să le dăm un sens, înțelegându-le. Iar sensul lor ultim e acela de a ne pregăti pentru ce urmează mai departe. E acela de a ne defini mai bine pe noi.
Era toamnă. Și cred că încercam să înțeleg cine sunt. Ceea ce pot spune că fac -- cu toate schimbările petrecute între timp -- și acum.
Cu ce mă ocup în restul timpului, aici.
*începutul acestui text este inspirat de frumoasa poveste a lui Michael Paterniti
No comments:
Post a Comment