Te strâmbi sau zâmbeşti, îţi încreţeşti uşor sau adânc ridurile:
sunt toate la locul lor; ba din când în când mai apare câte unul
în funcţie şi de starea
vremii interioare.
Din oglindă mă priveşti fix în ochi.
Se întâmplă dimineaţa sau seara, uneori chiar
târziu în noapte. Nesomnul nu face bine, desigur,
aşa că ar fi bine să reconsideri acest program
nesănătos. Mă rog...
Oricum, când mă priveşti din oglindă
o faci cam în acelaşi fel, repetitiv cumva:
eşti fericit, dezamăgit, obosit, ca nou, îţi faci curaj, te pregăteşti să sari.
Uneori nici măcar nu mă vezi.
Dar ignoranţa e reciprocă, ştii bine.
- Când te privesc din oglindă, ştiu că părţi din tine au murit deja.
Nu, nu e vorba de aliajul dinafară, eu vorbesc despre amalgamul interior.
Aşa că ar fi bine să ai grijă
la efectul diferitelor substanţe corozive
cum e fluxul gândurilor.
