aproape sunt nenumăraţi stâlpi de lemn, vechi,
fugind în direcţia opusă.
Departe sunt gândurile mele, singure;
aproape sunt nenumăratele amintiri,
aliniate strâmb şi abia zărindu-se unele de altele.
Mereu m-am întrebat de ce în tren gândesc diferit...
Tocmai de aceea - acolo gândurile au mai mult loc să alerge.
Cum ar fi să trăieşti pe un vârf de munte?
