- Înseamnă să crezi.
Friday, August 4, 2006
Thursday, August 3, 2006
Castelul
E înnorat. Plaja e pustie. Valurile udă malul într-un du-te-vino zbuciumat şi totuşi lent. E o poveste greu de pătruns în această îmbrăţişare pătimaşă a uscatului cu marea, pe care mai edgrabă o simt decât s-o înțeleg.
La câţiva metri de mine stă uitat un castel de nisip, dărâmat într-o parte de vreun picior grăbit și neatent. Aşteaptă resemnat valurile. Mâinile care l-au modelat sunt acum departe, poate. În vreo cameră de hotel sau în vreun rapid de Mangalia-Bucureşti, tăind grăbit câmpiile pline cu floarea-soarelui. Pe nisipul uşor umed se disting încă urme de paşi, uitate de suflete străine, într-un oraş străin, la un capăt de lume. E încă vară...
Subscribe to:
Posts (Atom)