Showing posts with label valuri. Show all posts
Showing posts with label valuri. Show all posts

Thursday, May 22, 2008

Până la tine

Îmi aduc
destul de bine
aminte de mine.
Eram un fel de an
fără anotimpuri,
sau un fel de
mare fără valuri.
Cred că arătam
exact ca un om
pentru care
lumea a devenit
previzibilă
şi pentru care
diferenţa dintre azi şi mâine
sunt doar secundele
şi orele schimbate.
Nu mai credeam
că cineva aşa frumos ca tine
încă mai există.
Ba nu,
de fapt,
mai avem o speranţă mică,
pusă bine de tot la presat,
într-un caiet de engleză
al mamei
de când era studentă.
Am gasit
speranţa
vara trecută,
la un moment dat,
când căutam o carte bună
și fix atunci m-ai sunat tu
să ieșim
în Herăstrău.

Thursday, August 3, 2006

Castelul

E înnorat. Plaja e pustie. Valurile udă malul într-un du-te-vino zbuciumat şi totuşi lent. E o poveste greu de pătruns în această îmbrăţişare pătimaşă a uscatului cu marea, pe care mai degrabă o simt decât o înțeleg.

La câţiva metri de mine stă uitat un castel de nisip, dărâmat într-o parte de vreun picior grăbit și neatent. Aşteaptă resemnat valurile. Mâinile care l-au modelat sunt acum departe, poate. În vreo cameră de hotel sau în vreun rapid de Mangalia-Bucureşti, tăind grăbit câmpiile pline cu floarea-soarelui. Pe nisipul uşor umed se disting încă urme de paşi, uitate de suflete străine, într-un oraş străin, la un capăt de lume. E încă vară...