Wednesday, August 25, 2010

Scările

Pe trepte
te-am aşteptat numărând trecători.
Zeci sau poate sute să fi fost – o lume întreagă
a trecut pe lângă mine...
Aşa că am vorbit cu fiecare în parte.
Încercam să-mi fac prieteni, cred,
şi mi se strângea inima de fiecare dată
când apărea cineva nou şi credeam, mai întâi, că eşti tu.
Dar nu erai.
Apoi, un timp dintr-o altă lume a trecut şi
au plecat toţi, pe rând,
luându-şi fiecare la revedere în felul lui:
un munte, de exemplu, mi-a lăsat un gând înalt,
un râu – trecerea lui. Soarele mi-a lăsat şi el
pe piele diverse pete mici.
Când, într-un final, ai ajuns tu,
nu mai era nici din lume, nici din mine,
aproape nimic.
Eu eram doar un gând mai înalt, trecător, ca o pată
de la soare pe obrazul tău. Tu
ai dat cu ochii de ea şi ai zâmbit
încet. Poate nici nu voiai să zâmbeşti...

Friday, August 13, 2010

O scurtă călătorie

Tu ai observat că timpul
niciodată nu merge singur?
Ne ia şi pe noi cu el
într-o călătorie,
mai lungă la-nceput,
apoi din ce în ce mai scurtă
şi mai uşor de înţeles.

Thursday, August 5, 2010

Câte ceva despre finanţe

Dumnezeu are o contabilitate a lui proprie,
şi un buget temporal pentru fiecare:
vreo trei ani pentru un şoarece,
cam zece pentru o mâţă,
până la şaptezeci pentru o broască ţestoasă
şi cam tot atât şi pentru oameni,
cu diverse variaţii – mai mici sau mai mari –
în funcţie de nişte criterii
cât se poate de iraţionale.
Nu ştiu însă de ce am impresia
că foarte rar bugetul acesta ajunge să se epuizeze
definitiv şi să trebuiască suplimentat.