Showing posts with label soare. Show all posts
Showing posts with label soare. Show all posts

Tuesday, February 7, 2012

Siguranțe


Nu știu ce fac, că mi se tot ard siguranțele.
Ori, de ce se ia lumina?
Mă gândesc că poate le-am pus invers.
Da, siguranțele, poate le-am schimbat locul.
Știi cum: siguranța că totul e bine
Se află în locul siguranței că nimic nu contează.
Mă rog.
Sau poate le-am conectat din greșeală la suflet
Și când am eu o zi mai proastă
se întunecă și în casă.
Ca să nu-ți mai zic cum filează lampa seara,
Nu pot să fac aproape nimic.
În ultima vreme însă mă tot uit pe geam
Fiindcă am început să bănuiesc cu stupoare
Că și soarele are siguranțele lui și, cumva,
Eu reușesc să ajung câteodată și la ele.
Mă liniștește totuși că tu, cu zâmbetul tău electrizant,
Funcționezi pe bază de cu totul altceva.


Sunday, November 20, 2011

Jocul

Acesta e un joc pe perechi,
Se joacă în câte doi.
Nici noi nu știm prea bine de ce.
Așa sunt regulile descoperite ieri,
Când stăteam încă netulburați
În grădina liniștită din spatele casei.
Păcat că de atunci lucrurile
au devenit de nerecunoscut...

Așadar, fiecare va trebui să-și aleagă
-- în urma unor analize îndelungi
sau, de ce nu, total întâmplător --
Cu cine să se joace
În următoarea jumătate de veac.
Pardon, de oră.

Dar atenție, căci timpul aici
Curge un pic altfel.
Nu vă luați după ceasul din perete,
Nu vă luați după soarele care intră pe geam,
Nu vă luați după liniștea sau zgomotele de afară,
Nu vă luați după impresii.
Încercați mai bine să vă concentrați
Asupra jocului.
E tot ce ne-a mai rămas.

Wednesday, August 25, 2010

Scările

Pe trepte
te-am aşteptat numărând trecători.
Zeci sau poate sute să fi fost – o lume întreagă
a trecut pe lângă mine...
Aşa că am vorbit cu fiecare în parte.
Încercam să-mi fac prieteni, cred,
şi mi se strângea inima de fiecare dată
când apărea cineva nou şi credeam, mai întâi, că eşti tu.
Dar nu erai.
Apoi, un timp dintr-o altă lume a trecut şi
au plecat toţi, pe rând,
luându-şi fiecare la revedere în felul lui:
un munte, de exemplu, mi-a lăsat un gând înalt,
un râu – trecerea lui. Soarele mi-a lăsat şi el
pe piele diverse pete mici.
Când, într-un final, ai ajuns tu,
nu mai era nici din lume, nici din mine,
aproape nimic.
Eu eram doar un gând mai înalt, trecător, ca o pată
de la soare pe obrazul tău. Tu
ai dat cu ochii de ea şi ai zâmbit
încet. Poate nici nu voiai să zâmbeşti...

Thursday, April 16, 2009

Eu faţă de lumea ta

Lumea ta e o crustă, ştiu.
Eu însumi m-am lovit de ea
şi m-am zgâriat.
Lumea ta e o idee peste care a crescut o crustă,
iar eu am încercat să o fac să dispară,
considerând că nu există, de fapt.
Lumea ta e formată din culoare, din soare şi flori
amestecate într-un sens aparte, creat special de tine.
Lumea ta eşti tu,
înmulţită cu tot ceea ce cunoşti şi cu ceea ce te sperie.
Dar toate acestea au fost acoperite.
Lumea ta e o crustă, ştiu.
Pe jos zac globuri sparte
şi dorinţe crescute imperfect.
Dar eu le-am acceptat aşa cum sunt
şi am călcat cu grijă printre ele.
Am strâns cioburile, am cules dorinţele
şi pe acestea din urmă le-am pus într-o vază, la soare.
Lumea ta e o crustă, ştiu,
chiar eu m-am lovit de ea,
dar o să chem ploaia şi soarele şi o să-ţi desenez,
iar într-o zi poate vei ieşi.

Sunday, March 4, 2007

Zmeie

Mă uit cum trece timpul
şi mă uit la noi:
uneori suntem unul,
Alteori doi.
Mă uit şi văd:
uneori e soare,
Alteori sunt ploi.

Şi totuşi, noi rămânem noi.
Suntem ca nişte roţi pătrate.
Refuzăm să fim sparte
Și să devenim rotunde,
ca să putem merge oricând şi oriunde.

Suntem ca nişte zmeie,
ancorate departe, în pământ.
Şi, deşi legate,
noi vorbim mereu despre libertate...
Mă uit şi văd zmeie.
Sunt numai zmeie.
Suntem toţi zmeie.