Am găsit de curând un carneţel mai vechi, cu spirală şi foi dictando, pe care obişnuiam să îl port cu mine peste tot. Era pentru cazurile în care îmi venea o idee valoroasă, de moment, şi pentru atunci când îmi aduceam aminte de ceva şi nu trebuia să uit. E foarte frustrant când nu îmi notez câte ceva - cu gândul că voi ţine minte -, iar peste câteva clipe îmi dau seama că am uitat complet. Asta pentru că mintea umană funcţionează în flaşuri rapide.
Fluxul gândurilor este foarte rapid, iar memoria temporară nu poate stoca pentru mult timp informaţii complexe - cum sunt observaţiile care ţin mai degrabă de limbaj (aşa-zisele gânduri vorbite), decât de imagini. Am încercat să folosesc telefonul, dar nu are niciun farmec să mă apuc să butonez. Deci soluția ar fi un carnețel care să încapă în buzunar. Şi nu contează neapărat să îţi notezi mereu idei valoroase, geniale. Trebuie să notezi orice îţi atrage atenţia - deşi mai târziu, când te vei întoarce asupra lor, s-ar putea să ţi se pare fără valoare.
Însă micul meu proiect a dat greş (cel puţin deocamdată), pentru că nu am reuşit să învăţ să scot frecvent carneţelul, să mă opresc din mers imediat ce mă loveşte inspiraţia şi să notez. Totuşi, cred că este o metodă foarte productivă de a nu pierde idei şi informaţii bune :-). Curând îl voi înlocui cu unul nou şi voi reîncepe proiectul. Şi dacă din nou voi da greş, voi reîncepe din nou. Până când îmi va ieşi.
O observaţie importantă este faptul că, deşi acum nu îmi mai sunt de prea mare folos notiţele de mai jos, îmi amintesc foarte bine de momentele când mi-am notat aceste cuvinte. Îmi amintesc ce parte a zilei era, cum era vremea, unde mă duceam şi cam cum s-au format acele gânduri. Ceea ce poate fi foarte util atunci când scrii.
Iată câteva dintre notiţele pe care le-am scris în carneţelul cu spirală (unele pot părea destul de puerile):
- "Păstrăm în noi o ură adâncă, pentru care adesea nu găsim explicaţie şi care, amânând să ne-o exteriorizăm, la un moment dat răbufneşte şi mai puternic".
[tocmai trecusem pe lângă nişte oameni care se certau exagerat de tare]
- "Maturitatea este atunci când renunţi la a-ţi mai dori ca toţi să semene cu tine, să creadă ceea ce crezi tu şi, mai ales, să te poată înţelege".
[când aşteptam pe o bancă, în Cişmigiu]
- "Orice poveste frumoasă începe cu un cuvânt potrivit. Sau cu o sumă de cuvinte alese atent, stângaci sau pur şi simplu întâmplător. Aşa cum întâmplător e aproape totul.
O poveste frumoasă începe cu oameni [...]"
[dedicaţie pe o carte, scrisă în timp ce aşteptam pe cineva într-un restaurant]
- "I'm drying tears on wounded faces, and drawing smiles upon them.
Souls fallen from crowded places into such distant spaces.
I'm seeking for time, seeking for hours,
I'm always trying to climb upon this same old wall, and I fall.
Then I climb back again and again,
Until you come and stop me with your lovely hands.
I'm seeking for time, seeking for hours,
But time is still flying away...".
[locaţia unde trebuia să merg pentru a lua un interviu]
