de clipe tăiate-n
pietre şi pervazuri vechi.
Fugeam de seri uitate.
De case şi de amintiri
pătate cu cerneală ştearsă.
Şi mi-era frig!
Şi aş fi adormit un pic.
... dar eu fugeam de timp.
Şi-atât voiam
să nu mă schimb!
Dar fuga însăşi
m-a schimbat
şi m-a uitat de mine.
Şi-acum sunt iarăşi eu.
Alt eu.
Doar eu.
Şi nu mai fug...
de mine.
