Prin pod

Pe langă ochii căprui
și vorbele dulci,
am şi eu momente când vărs sare pe masă
și spun că e semn rău.
Şi am şi nişte cutii
cu jucării vechi şi rupte, în cameră, după fotoliu
și nişte cărţi cu poveşti urâte,
care miros a vechi şi a praf,
prin pod.
Dar, te rog,
nu le căuta.
Mai am şi altele, frumoase,
care o să te vrăjească, îţi promit!
O să aprind o lumânare, o să mă joc în părul tău
şi o să îţi citesc din ele.
Poate se sfârşeşte timpul până le termin,
ca să nu mai trebuiască să ajung
și la celelalte.

Idei uscate

A venit toamna.
Frunzele s-au prăbuşit
de mult pe jos,
făcând găuri în asfaltul timpului,
mai mari sau mai mici,
în funcţie de imaginaţia fiecăruia.
Dintre toate (la imaginații mă refer),
A mea se pierde
printre băltoacele dese,
Căutând idei uscate şi călduţe,
cu miros de pulover de bunică
şi dovleac copt.

Cealaltă mâine

E mâine departe.
Se vede abia puţin.
O ghicesc prin nisipul de stele
umplute cu un strop de lumină
și printre scoicile viselor tale,
în care caut eu fluturaşi albi
(știi, ca în vara aceea,
când am văzut unul
ieșind dintr-o cochilie),
iar tu îmi spui
să mă grăbesc
pentru că e prea târziu.
Mâine e foarte departe și,
cu cât trece timpul,
parcă şi mai departe mi se pare.

„Ţi se pare”, îmi spui tu,
aproape îngrijorată.
„Va fi repede mâine.
De ce nu te grăbeşti?”
Apoi îmi spui
că o să-mi faci un ceai de afine,
o să-mi citeşti poezii,
iar mai apoi,
când mâine
o va împinge pe azi în spaţiu
pentru totdeauna,
o să aduni stelele cu o mână
și o să faci întuneric.
Iar eu încă voi mai căuta
fluturaşi albi în scoicile tale,
ştiind că...
cealaltă mâine
e departe de tot.

Teoria Ploii

Aceasta sună cam aşa:

E vară. Cald. Noapte. Ora 2:30. Oamenii dorm în sfârşit, după o zi toropitoare, în timp ce afară se strâng câţiva norişori. La un moment dat, începe să plouă, încet. Dar totul durează numai 3 minute. Pământul cald abia simte picurii şi într-o jumătate de oră se usucă. Norii se împrăştie şi nimic nu pare să se fi întâmplat. Nimeni nu pare să fi băgat de seamă, deşi s-au strâns nori şi a plouat. A avut loc o schimbare. Dar pentru că niciunul dintre aceste lucruri nu a fost perceput de nimeni, oamenii nu conştientizează nimic.

Totuşi, a plouat, lumea s-a schimbat, ecuaţiile lumii au suferit mici modificări. Acest lucru poate să influenţeze viitorul mai mult sau mai puţin. Dacă noi nu observăm un proces, nu înseamnă că el nu are loc.

Lumea ta fără tine

Azi,
după ce ai plecat,
am adormit din nou
și m-am trezit
mult mai târziu,
în camera goală
și aproape străină.
Singur.
Toate lucrurile dimprejur
păreau fugite,
plecate,
sau chiar aplecate înspre mine,
cumva.
Prăbuşite.
Păreau ciudate şi amorfe.
Păreau tu
fără acea parte din tine
pe care o ştiu eu.
Până şi floarea de plastic
din paharul cu pixuri
voia să se închidă.
Până şi soarele
se chinuia mai mult
să intre printre perdele.

M-aş culca din nou,
ca să mă trezesc
când te întorci,
într-o lume vie.