după ce ai plecat,
am adormit din nou
și m-am trezit
mult mai târziu,
în camera goală
și aproape străină.
Singur.
Toate lucrurile dimprejur
păreau fugite,
plecate,
sau chiar aplecate înspre mine,
cumva.
Prăbuşite.
Păreau ciudate şi amorfe.
Păreau tu
fără acea parte din tine
pe care o ştiu eu.
Până şi floarea de plastic
din paharul cu pixuri
voia să se închidă.
Până şi soarele
se chinuia mai mult
să intre printre perdele.
M-aş culca din nou,
ca să mă trezesc
când te întorci,
într-o lume vie.
Frumoase versuri , de fapt , tu traiesti intr-o lume vie , doar ca iti place sa visezi ...
ReplyDeleteMultumesc frumos! Acum, ca ai doi ochi in dotare , sper sa nu fii prea critic la ceea ce "aberez" pe acolo, nu prea am darul scrisului , dar imi dau silinta :)
ReplyDeleteE plăcerea mea. Nu voi fi foarte critic, decât dacă voi avea ocazia ;) . Cât despre aberat, lasă-i pe alţii să tragă concluzia asta :)
ReplyDelete