ori de câte ori
uit să o fac frumoasă.
Pentru că lumea
e doar o bucată de ciment,
iar mintea mea, o mână de copil
murdară de cretă colorată şi de praf.
Şi dacă eu nu o colorez,
nimeni n-o s-o coloreze
pentru mine.
Nimeni.
Poate doar tu...
... zâmbesc.
Ce bine că vorbele
și mâinile tale
mă colorează
până şi pe mine uneori!
Mergi să strângem jucăriile?
No comments:
Post a Comment