Mergeam pe stradă şi te-am văzut
străină şi frumoasă.
Îi zâmbeai unui tip îmbrăcat bine
și păreai fericită.
Pe marginea drumului
erau jardiniere cu flori roșii
și un soare orbitor.
Vorbeaţi
şi când am trecut pe lângă voi
tu te-ai uitat puţin la mine,
cumva tulburată, sau uimită,
nu mi-am dat bine seama.
Iar hainele noastre s-au atins.
Dar era de parcă
îţi atinsesem faţa cu degetele,
sau ca și cum mă sărutaseşi în ureche.
Lumea se zguduise un pic.
La un moment dat,
m-am uitat înapoi
și evident că tu nu mai erai.
Erau doar flori orbitoare şi un soare roşu,
trotuarul albastru si un cer care
anunţa o ploaie asfaltică și rece.
Am mai mers apoi...
Am mers mult,
pe străzi necunoscute
și cu case vechi,
până mi s-a făcut târziu.
Iar când am ajuns acasă,
m-am uitat din nou înapoi
și evident că tu nu erai.
Erau doar florile, soarele, trotuarul şi cerul
decolorate
și toate culorile,
ce alergau haotic, peste tot,
rupând florile şi soarele şi trotuarul şi cerul,
și căutându-şi un sens.
No comments:
Post a Comment