Saturday, May 18, 2019

Printre ramuri


Trebuie să-ți mărturisesc
că m-am imprietenit
iremediabil
cu un copac.
Nu, nu mi s-a părut...
Te uitai exact în ochii mei
când am dat mâna cu el.
E un copac de-adevăratelea.
Cu nume, prenume, CNP,
chiar și data când a fost plantat
aici
în acest aeroport.
Le are pe toate
gravate pe deva...
Doar că nu am avut noi
timp să le căutăm.

Da, e un copac ca toți ceilalți,
dar are un ceva aparte.
Un je ne sais quoi,
sau un soi de vino-n-coa.
(Uite că rimează!)
Am văzut eu, sigur,
m-am uitat bine de tot la el,
printre șuvitele părului tău
când stăteai deasupra mea
și mă mușcai încet de ureche.
Are o coroană mare
și niște frunze palmate, mici,
de parc-ar prinde
și-ar ține ușor
cu ele
puținul timp pe care-l avem împreună.

Azi am așa o stare electrizant de ritmată
care pornește din piciorul tău
ce se joacă peste al meu
și urcă până la suflet.
În timp ce tu citești
din această carte cu coperte albastre
și cu o pată portocalie
pe prima pagină
de la mandarina pe care o decojeam,
și din care a zvâcnit un nor de suc.

Apreciez la el
– despre copacul nostru zic –
că locuiește în aeroport.
Mi se pare un gest de mare curaj
să prinzi rădăcini
în locul acesta
unde oamenii
nu opresc niciodată.
Nici n-ai cum să-ți faci prieteni,
pentru că pe aici
fiecare are un alt loc
către care se grăbește.
Nimeni nu ia vreodată taxiul
sau autobuzul de noapte
ca să vadă un copac.
(Bine, în afară de noi...)
Și totuși, el crește aici, falnic,
la o aruncătură de băț
de automatul care dă tichete de parcare.
Oamenii din mașini
văd copacul preț de doar 2 secunde,
cât durează curba molatecă de lângă el,
îi aruncă o privire pierdută,
sau văd direct prin el
și merg mai departe.

Numai noi nu ne putem lua ochii
de la acest copac,
care între timp
a crescut și înăutrul nostru
și a prins în ramurile lui
gânduri ascunse,
idei indrăznețe,
și sentimente
atât de ușoare
încât le ține cu frunzele lui palmate
ca să nu fugă.
Pentru că la înălțimea asta,
a vârfului său,
trec doar păsări, și nori,
și vântul de după-amiază.
Iar inimile noastre, uite,
au ajuns pe creanga
cea mai de sus
și ating o stea.