Frunzele s-au prăbuşit
de mult pe jos,
făcând găuri în asfaltul timpului,
mai mari sau mai mici,
în funcţie de imaginaţia fiecăruia.
Dintre toate (la imaginații mă refer),
A mea se pierde
printre băltoacele dese,
Căutând idei uscate şi călduţe,
cu miros de pulover de bunică
şi dovleac copt.
Nu a venit toamna.
ReplyDeleteE toamna de mult...
frunza ta poate e una din cele multe care dorm pe peretii, dulapul, oglinda, patul si usa unei fete aiurite care si-a oprit un pic de toamna...
de-ar fi asa, frunza ta a gasit, in fercirea ei, multe, obositor de multe ganduri, linisti calde cu joc cuminte de lumanari mici, fosnet incet de file galbene ale unor carti vechi cumparate pe mai nimic dintr-un oarecare anticariat...miros de portocale, mar si scortisoara...
de n-ar fi...tu esti vinovat..ai spus ca e bine ca trece toamna...
Mai pun un mar la copt in cinstea frunzei tale.
"misto"..;))
ReplyDeletefrunza ta singuratica si trista stie ca vorbesti asa?;))