Showing posts with label maini. Show all posts
Showing posts with label maini. Show all posts

Saturday, December 26, 2009

Străzi

Către ce duc străzile acestea lungi şi goale
şi pline de frunze, căzute unele peste celelalte,
ce par să acopere totul?
Către ce mă duc, încet, tăcute, mai singure chiar decât mine?

Nu vreau soare astăzi, îmi sunt de ajuns norii.
Nu vreau o cameră caldă, îmi plac străzile goale şi pustii,
pentru că pe mine mă umplu pe dinăuntru.

E un soi de complementaritate ciudată
- aceea între sufletul meu şi străzi -,
pe care au creat-o timpul, cred,
şi mâinile pe care le-am cunoscut până acum,
cu degete atât de frumoase,
şi pietrele de pavaj imperfecte,
tăiate neatent, de noi, cu câte un gând mai ascuţit.

Monday, November 17, 2008

Umeri goi

Sunt multe lucruri
pe care mi le doresc.
Uneori fac liste cu ele,
iar apoi mă gândesc
ce aş putea face ca să le obţin.
Unele îmi ies,
altele nu, desigur.
E ceva firesc.
Dar uneori visez
să fim în camera mea,
să fie noapte
şi pe geamul deschis
să intre mirosul verii.
Visez să stăm pe pat,
iar în semi-întuneric
să-ţi privesc
contururile feţei şi al corpului
şi să mă joc în aer
cu mâinile tale.
Visez să mai facem
şi alte lucruri
şi să ne oprim
abia mai târziu.
Eu să zâmbesc,
tu să-ţi înveleşti umerii goi.

Tuesday, May 6, 2008

Arată-mi

Arată-mi
cum să mă joc.
Ia-mi mânile
şi arată-mi mişcările!
Învaţă-mă regulile.
Condu-mă cu mâinile tale,
care în două secunde
mă urcă şi mă coboară
din vârful unei stânci
până în locul obscur şi adânc
de unde pornesc
apele acestor meleaguri.
De ce aş vrea să explic lucruri?
Mi-e atât de uşor
să le iau aşa cum sunt!
De ce aş lupta,
când e atât de simplu să accept?
De ce aş spune nu,
când e atât de bine
să spun da?

Wednesday, January 23, 2008

Cazmaua

Sap. E noapte.
Afară plouă şi zgomotul sacadat al ploii
Se-aude pe streaşina veche.
Prin tavan curg şiroaie în unele locuri,
dar nu mă sperii.
Sunt doar încordat.
Îmi pare că încă sunt eu,
dar curg încet, odată cu ploaia
și mă izbesc de streaşina casei;
Mă scurg printre grinzile ude.

M-am zgâriat, am degetele umflate
și mi se văd venele mâinilior,
dar nu mai simt dureri,
nu-ţi face griji.
Nu mai simt nimic.
Decât ploaia cum cade pe pielea casei
Și tăişul firelor de iarbă
Ce răsar de sub unghiile burlanelor.

Strâng din dinţi.
Cu fiecare gând rău
prind mai multă putere.
Cu fiecare mişcare mai puţin simt.
Până la un moment dat,
Când mă voi prăbuşi, probabil, de tot.
Mă simt nebun, dar probabil nu sunt,
Pentru că nu mi-aş da seama.
Sap din ce în ce mai adânc şi mai cu putere.
Sar aşchii din pietre.
Cazmaua trozneşte... dar nu mai e mult.
- Rezistă! Rezistă!

...tu mă întrebi mirată de ce...

Îmi sap în suflet o groapă,
ca să-mi îngrop partea de lume bolnavă şi-aprope moartă.

Se face ziuă acum.

Alungă norii cu mâinile tale
şi-nchide-mă în ochiul tău dulce,
să mă refac.

Monday, May 21, 2007

Fără noi

Vreau să merg pe străzi de seară
şi să-mi fie frig un pic.
Hainele-mi să fie moi
şi să mă prinzi de mâini
ca într-un joc în doi.
Ca într-un cântec despre ploi.
Ce buze moi!
Şi ce pustiu e totul
fără noi...