Monday, November 26, 2007

Prin pod

Pe langă ochii căprui
și vorbele dulci,
am şi eu momente când vărs sare pe masă
și spun că e semn rău.
Şi am şi nişte cutii
cu jucării vechi şi rupte, în cameră, după fotoliu
și nişte cărţi cu poveşti urâte,
care miros a vechi şi a praf,
prin pod.
Dar, te rog,
nu le căuta.
Mai am şi altele, frumoase,
care o să te vrăjească, îţi promit!
O să aprind o lumânare, o să mă joc în părul tău
şi o să îţi citesc din ele.
Poate se sfârşeşte timpul până le termin,
ca să nu mai trebuiască să ajung
și la celelalte.

Sunday, November 18, 2007

Idei uscate

A venit toamna.
Frunzele s-au prăbuşit
de mult pe jos,
făcând găuri în asfaltul timpului,
mai mari sau mai mici,
în funcţie de imaginaţia fiecăruia.
Dintre toate (la imaginații mă refer),
A mea se pierde
printre băltoacele dese,
Căutând idei uscate şi călduţe,
cu miros de pulover de bunică
şi dovleac copt.

Wednesday, November 14, 2007

Cealaltă mâine

E mâine departe.
Se vede abia puţin.
O ghicesc prin nisipul de stele
umplute cu un strop de lumină
și printre scoicile viselor tale,
în care caut eu fluturaşi albi
(știi, ca în vara aceea,
când am văzut unul
ieșind dintr-o cochilie),
iar tu îmi spui
să mă grăbesc
pentru că e prea târziu.
Mâine e foarte departe și,
cu cât trece timpul,
parcă şi mai departe mi se pare.

„Ţi se pare”, îmi spui tu,
aproape îngrijorată.
„Va fi repede mâine.
De ce nu te grăbeşti?”
Apoi îmi spui
că o să-mi faci un ceai de afine,
o să-mi citeşti poezii,
iar mai apoi,
când mâine
o va împinge pe azi în spaţiu
pentru totdeauna,
o să aduni stelele cu o mână
și o să faci întuneric.
Iar eu încă voi mai căuta
fluturaşi albi în scoicile tale,
ştiind că...
cealaltă mâine
e departe de tot.

Monday, November 12, 2007

Teoria Ploii

Aceasta sună cam aşa:

E vară. Cald. Noapte. Ora 2:30. Oamenii dorm în sfârşit, după o zi toropitoare, în timp ce afară se strâng câţiva norişori. La un moment dat, începe să plouă, încet. Dar totul durează numai 3 minute. Pământul cald abia simte picurii şi într-o jumătate de oră se usucă. Norii se împrăştie şi nimic nu pare să se fi întâmplat. Nimeni nu pare să fi băgat de seamă, deşi s-au strâns nori şi a plouat. A avut loc o schimbare. Dar pentru că niciunul dintre aceste lucruri nu a fost perceput de nimeni, oamenii nu conştientizează nimic.

Totuşi, a plouat, lumea s-a schimbat, ecuaţiile lumii au suferit mici modificări. Acest lucru poate să influenţeze viitorul mai mult sau mai puţin. Dacă noi nu observăm un proces, nu înseamnă că el nu are loc.

Thursday, November 8, 2007

Lumea ta fără tine

Azi,
după ce ai plecat,
am adormit din nou
și m-am trezit
mult mai târziu,
în camera goală
și aproape străină.
Singur.
Toate lucrurile dimprejur
păreau fugite,
plecate,
sau chiar aplecate înspre mine,
cumva.
Prăbuşite.
Păreau ciudate şi amorfe.
Păreau tu
fără acea parte din tine
pe care o ştiu eu.
Până şi floarea de plastic
din paharul cu pixuri
voia să se închidă.
Până şi soarele
se chinuia mai mult
să intre printre perdele.

M-aş culca din nou,
ca să mă trezesc
când te întorci,
într-o lume vie.

Wednesday, October 31, 2007

Cretă colorată

Ştiu că lumea e urâtă
ori de câte ori
uit să o fac frumoasă.
Pentru că lumea
e doar o bucată de ciment,
iar mintea mea, o mână de copil
murdară de cretă colorată şi de praf.
Şi dacă eu nu o colorez,
nimeni n-o s-o coloreze
pentru mine.
Nimeni.
Poate doar tu...

... zâmbesc.
Ce bine că vorbele
și mâinile tale
mă colorează
până şi pe mine uneori!
Mergi să strângem jucăriile?

Thursday, October 25, 2007

Căutând un sens

Ieri m-am trezit într-o altă lume.
Mergeam pe stradă şi te-am văzut
străină şi frumoasă.
Îi zâmbeai unui tip îmbrăcat bine
și păreai fericită.
Pe marginea drumului
erau jardiniere cu flori roșii
și un soare orbitor.
Vorbeaţi
şi când am trecut pe lângă voi
tu te-ai uitat puţin la mine,
cumva tulburată, sau uimită,
nu mi-am dat bine seama.
Iar hainele noastre s-au atins.
Dar era de parcă
îţi atinsesem faţa cu degetele,
sau ca și cum mă sărutaseşi în ureche.
Lumea se zguduise un pic.

La un moment dat,
m-am uitat înapoi
și evident că tu nu mai erai.
Erau doar flori orbitoare şi un soare roşu,
trotuarul albastru si un cer care
anunţa o ploaie asfaltică și rece.
Am mai mers apoi...
Am mers mult,
pe străzi necunoscute
și cu case vechi,
până mi s-a făcut târziu.

Iar când am ajuns acasă,
m-am uitat din nou înapoi
și evident că tu nu erai.
Erau doar florile, soarele, trotuarul şi cerul
decolorate
și toate culorile,
ce alergau haotic, peste tot,
rupând florile şi soarele şi trotuarul şi cerul,
și căutându-şi un sens.