Friday, November 21, 2008

Propunere

Ce-ai zice
să-mpingem împreună norii
cu gândurile
şi să-i ducem către-o străduţă
necirculată?
Să-i punem să se joace împreună
şi să-i lăsăm
să capete diverse forme:
forma gândurilor nespuse,
forma unui cântec trist
forma unei idei pierdute
într-o după-amiază, demult,
când încă eram singuri...

Norii au stat o vreme,
după care au fugit.
Mai întâi pe acoperişuri,
apoi şi-au făcut avânt
şi au plonjat de pe coşurile caselor
înapoi pe culoarea albastru,
împrăştiindu-se aleator,
în forme ciudate şi colorate.

Și, iată!
Gândurile noastre,
rupte şi combinate,
seamănă cu ideea mea
despre fericire
și libertate.

Monday, November 17, 2008

Umeri goi

Sunt multe lucruri
pe care mi le doresc.
Uneori fac liste cu ele,
iar apoi mă gândesc
ce aş putea face ca să le obţin.
Unele îmi ies,
altele nu, desigur.
E ceva firesc.
Dar uneori visez
să fim în camera mea,
să fie noapte
şi pe geamul deschis
să intre mirosul verii.
Visez să stăm pe pat,
iar în semi-întuneric
să-ţi privesc
contururile feţei şi al corpului
şi să mă joc în aer
cu mâinile tale.
Visez să mai facem
şi alte lucruri
şi să ne oprim
abia mai târziu.
Eu să zâmbesc,
tu să-ţi înveleşti umerii goi.

Thursday, November 13, 2008

Flori de tei

Mi-am adus aminte de seara când ai cules tu flori de tei
Şi, zâmbind, mi-ai dat şi mie să miros.

Thursday, November 6, 2008

Sfârşitul

Sfârşitul e aproape, ştiu.
Drumul pavat coteşte lin,
apoi coboară brusc
şi se transformă în trepte vechi, de lemn,
care urcă spre locul meu.
Însă camera mea e ciudată,
nu are nicio uşă.
Dacă vrei să pătrunzi,
trebuie să inventezi tu o intrare.
Apoi, când vei intra,
cel mai probabil îţi vor plăcea la nebunie
ferestrele mari cu draperii grena
şi lumina moale care pătrunde seara,
căzând în dungi pe covorul gros.
Îţi vei dori să mergi desculţă prin jur,
poate chiar dezbrăcată de tot,
iar eu să te privesc fermecat din fotoliul verde,
prefăcându-mă că citesc o carte bună.
Vei dori să-ţi spun o poveste
inventată de mine
şi să adormim amândoi.

Însă acestea sunt doar gânduri.
De fapt, sunt un om destul de singur.
Zilele se scurg repede
şi seamănă între ele.
Nu am flori la geam,
pentru că nu ar avea cine să le ude
şi în ultimul timp nu am scris
decât rânduri fără sens.
În schimb, cresc un păianjen trist
în colţul din dreapta geamului
şi citesc reviste vechi.
Vecinii de vizavi fac dragoste
cu draperiile netrase,
iar mobila de la mine din cameră
trozneşte noaptea.
Sfârşitul e aproape, ştiu,
se va termina curând.
Mi-aş dori să vii la mine
şi să găseşti uşa către camera mea.
Mai repede.
Cât mai repede...

Monday, November 3, 2008

Furtuna

Îţi aminteşti cum sunt verile?
Cum soarele acoperă lumea
şi cum se amestecă totul
în căldura apăsătoare?
Cum se aud strigătele copiilor
care se joacă afară
în ultimele spasme ale zilei?
Îţi aminteşti de vacanţele de vară din şcoală,
când toate zilele erau la fel,
iar şirul lor părea interminabil?

... îmi amintesc de ploile
cu vânt puternic,
de lupta pomilor
şi de perdeaua de picături
spărgându-se de asfalt
sau rupând frunze.
Îmi amintesc de acea patimă
cu care căldura şi răcoarea
se reîntâlnesc şi de zgomotul surd
pe care îl scot.
Au ceva din felul nostru
de a ne reîntâlni
şi de a reinventa momentele
care au murit
în timpul cât am stat despărţiţi.
Semănăm cu furtunile de vară.
Suntem atât de fericiţi că ne revedem,
atât de disperaţi,
că ne spargem cu durere
unul în celălalt
într-o linişte pe care
fiecare o înţelege altfel.
Într-o luptă pe care niciunul
Nu vrea să o câştige,
de fapt.

Thursday, June 12, 2008

Unu şi doi

1... 2.
Tu te faci că numeri,
eu că citesc cifre.
Sau e totuna?
De fapt,
1 şi 2 nu au nicio lăgătură
unul cu altul,
dacă privești pur matematic.
Fac parte din sisteme total diferite,
aşa cum şi noi doi suntem
din lumi separate.
Fiecare vine
din lumea pe care şi-a construit-o
pentru sine,
guvernată de legi ciudate
şi plină de imperfecţiuni
lipite prost.
Amândouă universurile sunt împrejmuite
de gesturi înalte
şi vorbe de complezenţă
aproape ghimpate,
care să ne apere
de potenţiali atacatori.

Însă 1 n-are nicio valoare
fără 2
sau invers,
cu toate că niciuna dintre cifre
n-ar vrea
să accepte asta.
De fapt, ambele ar vrea
să se cunoască mai bine,
să-şi propună cărţi bune una alteia,
să facă aluzii deplasate
şi poate chiar
să încerce
un sărut.

Thursday, May 22, 2008

Până la tine

Îmi aduc
destul de bine
aminte de mine.
Eram un fel de an
fără anotimpuri,
sau un fel de
mare fără valuri.
Cred că arătam
exact ca un om
pentru care
lumea a devenit
previzibilă
şi pentru care
diferenţa dintre azi şi mâine
sunt doar secundele
şi orele schimbate.
Nu mai credeam
că cineva aşa frumos ca tine
încă mai există.
Ba nu,
de fapt,
mai avem o speranţă mică,
pusă bine de tot la presat,
într-un caiet de engleză
al mamei
de când era studentă.
Am gasit
speranţa
vara trecută,
la un moment dat,
când căutam o carte bună
și fix atunci m-ai sunat tu
să ieșim
în Herăstrău.