Cum soarele acoperă lumea
şi cum se amestecă totul
în căldura apăsătoare?
Cum se aud strigătele copiilor
care se joacă afară
în ultimele spasme ale zilei?
Îţi aminteşti de vacanţele de vară din şcoală,
când toate zilele erau la fel,
iar şirul lor părea interminabil?
... îmi amintesc de ploile
cu vânt puternic,
de lupta pomilor
şi de perdeaua de picături
spărgându-se de asfalt
sau rupând frunze.
Îmi amintesc de acea patimă
cu care căldura şi răcoarea
se reîntâlnesc şi de zgomotul surd
pe care îl scot.
Au ceva din felul nostru
de a ne reîntâlni
şi de a reinventa momentele
care au murit
în timpul cât am stat despărţiţi.
Semănăm cu furtunile de vară.
Suntem atât de fericiţi că ne revedem,
atât de disperaţi,
că ne spargem cu durere
unul în celălalt
într-o linişte pe care
fiecare o înţelege altfel.
Într-o luptă pe care niciunul
Nu vrea să o câştige,
de fapt.
No comments:
Post a Comment