Friday, June 15, 2007

Cum a apărut timpul

La început
nu a fost nimic.
Apoi, după o eternitate,
Nimicul a visat
cifra zero.
Cifra zero a visat
cifra unu,
iar cifra unu a visat
alte cifre
şi cifrele între ele.
Până-ntr-o zi,
când cifrele
m-au visat pe mine;
i-au visat pe el şi pe ea
şi te-au visat pe tine.
Şi noi
ne-am visat între noi.

Apoi, mult mai apoi,
ne-am plictisit
şi am început
să numărăm:
unu, doi...

Wednesday, June 6, 2007

Apus

Ziua se scurge încet pe sub streaşinile caselor. În curând se va înnopta şi încă nu se simte niciun pic de răcoare. De afară răzbat înfundate sunetele oraşului, pierdute şi ele, ca şi gândurile mele, în aerul cald de iunie. Se simte uşor mirosul de trandafiri galbeni, singurul care pare să-mi amintească de răcoarea dimineţii. Lumea se trece uşor, subtil, aproape imperceptibil.

Şi-mi pare că timpul, de dragul acestei lumi care încearcă uneori a-şi găsi sensul, se opreşte puţin şi priveşte. Priveşte peste marea de oameni, peste lume şi-şi spune: "Ce iluzie! Ce greşeală... Ei se trec... eu rămân."

Apus de vară.

Monday, May 28, 2007

Întrebări pentru el

Degeaba mă gândesc...
Pentru ce lumea asta m-ar iubi?
Pentru ce important oare eu i-aş fi?

Degeaba trece parcă timpul, uneori.
Şi ora, şi ziua, şi lunile-mi par
ca nişte triste şi tărăgănate ploi.
Degeaba...

Mă-ntreb uneori, adeseori,
ce-i important?
Îmi pare lumea asta,
câteodată,
un fel de cant,
în care însă,
nu se potriveşte
muchia gândurilor mele.

Lumea asta e un fel de idee
care ne sparge-n mii
de gânduri deşarte.
Mă-ntristează fericirea altora, uneori
şi fug departe.
Fug de gândurile mele.
Ce greşeală...

Ce greşeală să doresc...
Ce eroare să preţuiesc
ce nu-i al meu.
Şi mă îndoiesc.
Lumea asta toată pare
că minte
şi ne minţim unii pe alţii
şi pe noi înşine, apoi.

Ce e lumea?, l-aş fi întrebat.
Ce să vreau?
Ce să fac?
Ce să gândesc?
Ce să vorbesc?
Ce să-mi doresc?

Monday, May 21, 2007

Fără noi

Vreau să merg pe străzi de seară
şi să-mi fie frig un pic.
Hainele-mi să fie moi
şi să mă prinzi de mâini
ca într-un joc în doi.
Ca într-un cântec despre ploi.
Ce buze moi!
Şi ce pustiu e totul
fără noi...

Wednesday, May 16, 2007

Plantăm

Haide,
vino cu mine!
Ia-mă de mână
şi vino departe,
în adâncul gândurilor
unde soarele
răsare şi apune
ca pentru prima oară.
Unde se nasc vise
şi cad ploi de vară.

Vino să râdem
într-un colţ de lume,
într-o vară uitată...
Ia-mă de mână
şi vino cu mine la capătul serii
Să putem sădi
împreună
speranţa.

Thursday, May 3, 2007

Buturuga

Buturugă nebună!
Afurisită să fii...
Te credeam nemuritoare, uitat-o!
Dar tu ai lăsat timpul să te fure
în loc a te ascunde.
L-ai lăsat
să te zidească între secunde.
Şi ai putrezit, amăgito!

Şi tu, căsuţo!
Şi tu, bicicleto!
Şi tu, scăunel!
Şi tu, copilărie...

Tuesday, April 24, 2007

Către mine

Fugeam
de clipe tăiate-n
pietre şi pervazuri vechi.
Fugeam de seri uitate.
De case şi de amintiri
pătate cu cerneală ştearsă.

Şi mi-era frig!
Şi aş fi adormit un pic.
... dar eu fugeam de timp.
Şi-atât voiam
să nu mă schimb!

Dar fuga însăşi
m-a schimbat
şi m-a uitat de mine.
Şi-acum sunt iarăşi eu.
Alt eu.
Doar eu.
Şi nu mai fug...
de mine.