Multe zile au semănat împrejur doar întrebări;
multe au semănat răspunsuri ciudate.
Unele dintre ele au semănat cu cele pe care le credeam
uitate de tot şi lăsate undeva, în spate, pe drum.
Altele mi-au părut reci,
precum obrajii tăi atunci când e aproape iarnă.
Nu ştiu de ce-ţi spun toate acestea...
Nici măcar nu te cunosc. Totuşi,
tu îmi zâmbeşti şi te faci că înţelegi.
Desenezi din picior un ritm, de pe scaunul de vizavi,
şi te pregăteşti să cobori la prima staţie.
imi place si in acelasi timp imi pare ...calda si aproape de suflet.
ReplyDeletepoate pentru că din când în când chiar ni se întamplă? :-)
ReplyDeleteposibil. nu stiu cum, dar am impresia ca ma regasesc intr-un fel in aceste versuri. :-)
ReplyDeletefrumos, cald, sensibil.nu zic nimic mai mult ca sa nu cad in stereotipii.
ReplyDeleteei...
ReplyDeletevad k ti-au spus asta multi cred k e inutil sa spun si eu k e o poezie foarte frumoasa. k toate de fapt :)
ReplyDeletee nice sa citesti versuri asa frumoase intr-o seara superba k asta.
probabil ai mai fost intrebat, exista fata careia i se potrivesc gandurile si versurile tale sau le scrii pentru cineva din imaginatia ta? te intreb fiindk fara sa vreau am incercat sa mi-o imaginez cand am ajuns la obrajii ei reci:)
a, si Hristos a inviat! :)
mulţumesc. şi eu am mai zis-o, dar nu mă pot abţine: e minunat când primeşti feedback. şi mai ales când se întâmplă după ce s-a creat un context atât de favorabil - "o seară superbă".
ReplyDeletenu ştiu dacă pot reduce totul la o singura fată. e vorba de mai multe, de-a lungul mai multor ani şi de senzaţii pe care le-am simţit în diferite situaţii şi momente. nu există însă o adresabilitate foarte clară, iar asta o fac în mare măsură voit, pentru că aş vrea să existe o subtilă universalitate. să se poată identifica şi alţii cu ceea ce scriu. nu ştiu cât îmi iese.
dar îmi e destul de clar, de exemplu, că nu sunt singurul căruia-i plac obrajii reci iarna. mi se pare că multele părţi proaste (frigul, străzile mai întâi ude, băltoacele, pantalonii stropiţi) sunt cât de cât contrabalansate de alte lucruri frumoase, cum e momentul când în sfârşit apare zăpada. şi-am stat mult şi m-am gândit ce e personal, aproape intim, plăcut şi are legătură cu acea parte a anului când cerul înnorat apasă greu peste mine. iar obrajii reci ai altcuiva sunt un detaliu care mi-a părut foarte viu. textura lor, senzaţia când îi ating. cred că şi buzele bătute de vânt au ceva special :-)
btw, tu cum ai dat de blog?
d p tweeter :P
ReplyDeletema bucur k te-a bucurat commentul.
ceilalti se indentifik orikum in asha versuri kiar dak scriitorul avut pe cineva in minte atuci cand a scris sau nu. kred k asha se intampla in general.
aceasta inseamna k kiar si ku o adresabilitate clara, dar de kre sa stie doar poetul, universalitatea exista.din knd in knd cititorii, eu de exemplu:P, se mai si intreaba dak este cineva in spatele versurilor, nu k sa inspire ce este scris in ele, dar k sa dea scriitorului sentimentele kre stau in spatele versurilor. ma intreb ce bucurie, dezmagire, sau ce emotii au dat inspiratia celui kre a scris.kred k toti cei kre scriu o fak in momente intense si k toti kre scriu in acest fel au probabil o muza pe kre o vad in fata universala despre kre scriu :)). dak tu ai mai multe e si mai bine :P.
eu ma intreb kteodata kum sunt muzele lor sunt asha speciale k in versuri sau sunt k orice alta fata/femeie? ce fak k sa dea ganduri asha "intense" scriitorilor?
si m-am intrebat si dak gardul e adevarat :P
si nu oi fii tu singurul kruia ii plak obrajii reci si buzele crapate, dar noua klar nu ne plac. :P
ink o data iti spun k ai un blog foarte frumos. l-am pus la favourites :P
mulţumesc pentru aşa o onoare :-)
ReplyDeletesă ştii că ai dreptate. aşa e, mie îmi e destul de clar despre cine scriu şi la ce persoană sau lucru mă gândesc atunci când fac asta. gardul, de exemplu, chiar există, este din fier şi este vopsit verde. este gardul curţii în care am crescut, din oraşul meu natal.
nu ştiu dacă el poate fi numit "muză". dar îl ştiu de atâta timp şi am stat cu el atâtea ore atunci când l-am vopsit încât mă identific cu el şi mi se pare că am făcut schimb de caracteristici :-). m-am jucat un pic acolo. mi se pare că lucrurile mărunte care ne înconjoară (sau cu care ne-am înconjurat) ne seamănă. nu e interesant?
eu însă cred că rolul muzelor nu e atât de mare -- sau e la fel de mare -- cât este calitatea celui care creează. suntem înconjuraţi de muze, dar pe câte le vedem, de fapt? de multe ori, totul vine exersând.
ah, ce am scris sună aşa oficial şi serios :-))
ReplyDelete:) cpl
ReplyDeletesunt d akord k klitatea scriitorului conteaza cel mai tare
he he :P ma gandeam eu k nu au ele nimik asha special.putem orikre fi in locul lor la o adik :P
:-))) deci aici era dilema
ReplyDelete