Monday, January 14, 2008

În oraşul meu

Am ieşit din casă
şi m-am încălţat în grabă
cu tenişii.
Aveau şireturile nedesfăcute,
ca de obicei
şi au intrat greu.
Era aproape prânzul.
Mama întindea rufe pe sârmă
şi în curte mirosea uşor
a detergent şi a cartofi prăjiţi.
... dar eu aveam altceva în minte.
Am ieşit pe poarta verde
şi am fugit pe străzile pustii şi plouate,
cu duzi şi gutui bătrâni
şi mirosind a ud,
până m-ai prins tu de-o mână
cu mâna ta umedă,
uşor emoţionată.
M-ai privit intens,
mi-ai şoptit ceva la ureche
şi mi-am dat seama
că e timpul să mă opresc.

2 comments:

  1. Mare greseala ,Ai sa regreti mai tarziu sau poate nu , Timpul trece si viata ramane la fel... simpla si complexa in acelasi timp...:) p.s. Frumoase randurile tale , ca de obicei.

    ReplyDelete