Pe sine se

Se aude un zgomot surd,
aproape imperceptibil;
aproape inexistent...
Aproape că nu e zgomot.

E sunetul corplui meu,
iar corpul meu se aude pe sine
şi parcă nu-i vine să se creadă.
Ca un animal care întâlneşte
o oglindă
şi nu realizează că el
este acelaşi cu proiecţia ciudată
din faţa sa.

Se aude un zgomot surd
şi cred că sunt eu.

Dacă îmi apuc încheietura mâinii
îmi simt pulsul.
Îmi mişc degetele,
dar nu simt că le mişc eu,
aşa cum nu simt că inima
o fac eu să bată.
Sunt eu,
dar eu sunt mai mult eu
fără să ştiu
şi fără să simt că sunt.
Mă simt mai mult
prin celelalte lucruri din jurul meu
şi mă întreb dacă nu cumva
sunt mai mult un alt eu
decât eu.