Se aude, din spate, sirena maşinii de pompieri. Şoferul autobuzului găseşte un refugiu şi lasă cele două auto-speciale să gonească înainte.
Cineva din a doua maşină de pompieri scoate capul și o mână pe geamul portierei roşii şi-i mulţumeşte şoferului de autobuz cu un gest. Între degete ţine o ţigară.
Șoferul autobuzului răspunde cu un alt gest, uitându-se spre girofarurile portocalii ale maşinilor de pompieri, care tocmai dispar pe o stradă la dreapta. Apoi se uită în oglinda retrovizoare la pasagerii săi și învârte puternic volanul mare. Mă-ntreb ce gândeşte. Dar nu contează. După câteva clipe apăs pe butonul roşu şi, coborând, o iau la fugă spre un 667 care tocmai soseşte în staţie și mai zăbovește câteva secunde ca să apuc și eu să urc. Îi mulțumesc șoferului cu un gest.
Fiecare dintre noi are nevoie de ceilalţi.
asa este...frumos exemplu
ReplyDeletea fost aşa ciudat când am privit toată scena...
ReplyDeletecaci nu a durat mai mult de un minut şi nu a fost decât o comunicare nonverbală, dar mi s-a părut că s-au "spus" atât de multe...